† Ștefan Andreescu
A pășit în Împărăția Cerească profesorul Ștefan Andreescu (12 iunie 1947 – 29 noiembrie 2024), cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București și unul dintre cei mai importanți istorici români. Profesorul Ștefan Andreescu a fost medievist, în cea mai adâncă și mai amplă accepțiune a acestui cuvânt, urmându-i pe N. Iorga, Gheorghe Brătianu și Șerban Papacostea, în modul în care a gândit și a scris istoria românilor. Timpul istoric pe care l-a cercetat profesorul Ștefan Andreescu începe odată cu formarea statelor medievale românești și se încheie la mijlocul secolului al XVII-lea, iar spațiul istoric cuprinde Țara Românească, Moldova și Transilvania, dar și Marea Neagră, cu toate interesele politice și economice care s-au încrucișat peste ea în aceleași trei secole, când și românii și-au făcut simțită prezența, din când în când, pe țărmul Mării. Acest timp și acest spațiu au fost investigate cu rezultate excepționale, întemeiate pe ineditul problemelor istorice abordate, pe necontenita descoperire a unor izvoare istorice noi și pe o neobișnuită virtuozitate a interpretării istorice.
Astfel, profesorul Ștefan Andreescu a reconstituit istoria legăturilor politice dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania în „răstimpul” 1526-1659, dintr-o perspectivă istorică interesantă, intitulată „Restitutio Daciae”, și avându-l în centru pe Mihai Viteazul (trei volume, 1980-1997), a cercetat istoria Mării Negre, evidențiind, cum puțini alți istorici au reușit, prezența Genovei în spațiul pontic la sfârșitul Bizanțului și la începutul Turcocrației, și a scris una dintre cele mai solide monografii privitoare la domnia și viața lui Vlad Țepeș (Dracula). Totodată, profesorul Ștefan Andreescu a fost istoric al culturii române vechi, aducând lămuriri decisive în probleme dificile privitoare la cronicile Țării Românești și la cronicile Moldovei, mai ales la cele slavo-române din vremea lui Ștefan cel Mare, a fost genealogist, contribuind cu studii importante la cunoașterea istoriei boierimii muntene din secolul al XVI-lea, de la Radu de la Afumați la Mihai Viteazul, și istoric al Bisericii și al artei medievale românești, descoperind fragmente noi din istoria relațiilor românilor cu Muntele Athos și din istoria unor vechi biserici și mănăstiri din Țara Românească (mănăstirea Argeș, Snagov, Bistrița, Polovragi, Stănești, Tutana, Iezer, Vișina, bisericile lui Ghiorma banul din București, „Dobruș banul și ctitoriile sale” <acesta din urmă este studiul său de debut, din 1962, la vârsta de 15 ani>! etc.) și Moldova (Putna lui Ștefan cel Mare, Probota lui Petru Rareș, Trei Ierarhii lui Vasile Lupu). O altă preocupare științifică constantă a profesorului Ștefan Andreescu, aflată în directă legătură cu unul dintre programele fundamentale de cercetare ale Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (colecția Călători străini despre Țările Române), a fost punerea în valoare a mărturiilor călătorilor străini despre români (misionari catolici, diplomați venețieni și francezi), precum și coordonarea a două volume, supliment I-II (2011, 2016), la primele zece volume din această prestigioasă colecție.
Cercetătorul Ștefan Andreescu a avut puternice legături cu centrul academic și universitar ieșean, care au început în anii ’80 prin colaborarea cu un șir de articole la „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol», coordonat la acea vreme de profesorul Ștefan S. Gorovei, care era în acei ani cea mai bună revistă de istorie din țară, și au continuat și diversificat după 1989, prin calitatea de membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” și prin colaborarea cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu cel care semnează aceste rânduri și cu alți colegi. Aici, la Iași, a apărut, în urmă cu mai bine de un deceniu, un volum omagial închinat profesorului Ștefan Andreescu (Aut viam inveniam aut faciam. In honorem Ștefan Andreescu, editori: Ovidiu Cristea, Petronel Zahariuc, Gheorghe Lazăr, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, 651 p.). De la Iași, profesorul Ștefan Andreescu și-a continuat pelerinajul științific către mănăstirea Putna, unde arhimandritul Melchisedec Velnic, egumenul mănăstirii, împreună cu Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely, cadre didactice ale Facultății istorice ieșene, au înființat Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”, participând an de an, din 2004 până în 2024, la „Colocviile Putnei” și publicând multe articole în revista „Analele Putnei”.
Acum, când profesorul Ștefan Andreescu și-a săvârșit călătoria pământească, colegii de la Facultatea de Istorie din Iași și de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” sunt alături de familia Domniei Sale și de colegii de la Institutul de Istorie „N. Iorga”, transmițându-le sincere condoleanțe.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Lui pe profesorul, colegul și prietenul nostru, Ștefan Andreescu!
Petronel Zahariuc
Find more like this: Prima Pagină