Istoric

Facultatea de Istorie pregăteşte specialişti cu înaltă calificare pentru învăţământul şi cercetarea istorică din România. Absolvenţii Facultăţii de Istorie pot îmbrăţişa cariere diverse: cadre didactice (în învăţământul preuniversitar sau universitar), cercetători, muzeografi, arheologi, arhivişti, ziarişti, bibliotecari, analişti politici şi politicieni, funcţionari în domeniul public.

academia-mihaileana1835-u.veche1860-si-u1910[1]Istoria se numără printre cele mai vechi discipline din învăţământul superior românesc din Principate. În Moldova, ea figurează în programa Seminarului de la Socola (Iaşi) încă din 1808, pentru a se regăsi, două decenii mai târziu, între materiile predate la Gimnaziul Vasilian şi, cu începere din 1834, la Academia Mihăileană. Aici ia naştere cea dintâi Catedră de istoria românilor, al cărei prim reprezentant a fost, în anii 1843-1844, Mihail Kogălniceanu. În afara lui, alţi profesori care au ilustrat învăţământul istoric ieşean până la înfiinţarea Universităţii au mai fost: Ioan Albineţ, Gh. Săulescu, Ioan Maiorescu, Theodor Codrescu, V. A. Urechea şi alţii. După fondarea Universităţii din Iaşi (la 26 octombrie 1860), istoria a fost predată timp de mai multe decenii în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Litere, apoi, după cel de-al doilea război mondial, în cadrul Facultăţii de Istorie – Geografie, a celei de Litere şi, ulterior, a Facultăţii de Istorie – Filosofie, sfârşind prin a se individualiza, în ianuarie 1990, în Facultatea de Istorie. Pe parcurs, ea a înregistrat o treptată diversificare tematică şi organizatorică, adăugându-şi direcţii de cercetare, catedre şi structuri instituţionale noi, ca, bunăoară, Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”, patronat astăzi de Academia Română.

Principalele domenii de cercetare: istoria universală (domeniu în care este continuată o tradiţie ce datează încă de la fondarea Facultăţii), arheologia preistorică şi antică (domeniu în care s-a format, îndeosebi în cadrul unor şantiere arheologice, o adevărată şcoală, cu recunoaştere naţională şi internaţională), editarea izvoarelor Evului Mediu românesc, genealogia istorică, fenomene şi evenimente importante ale istoriei moderne şi contemporane, îndeosebi studierea relaţiilor internaţionale. În acelaşi timp, în ultimii ani, s-au conturat direcţii noi, consensuale cu cele mai recente evoluţii istoriografice: istoria socială şi a mentalului colectiv, istoria culturii şi a ideilor, istoria urbană, antropologia istorică, etc. Facultatea are mai multe reviste proprii, “Analele Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Seria Istorie”, “Studia Antiqua et Archaelogica”, “Classica et Christiana”, care găzduiesc contribuţiile ştiinţifice ale profesorilor, studenţilor şi ale unor colaboratori din ţară şi de peste hotare. În cadrul facultăţii funcţionează mai multe centre de cercetare: Centrul de Studii Clasice şi Creştine, Centrul de Istorie a Relaţiilor Internaţionale, Centrul de Istorie a evreilor şi Ebraistică, Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului, Centrul de Istorie a secolului XX. Mai multe proiecte de cercetare s-au desfăşurat în ultimii ani, cu finanţare din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.